__________________________________________

Red Bull Oslea HiRide 2016, concursul preferat al freeriderilor și al fotografilor de munte.

text: Bobo
pics: Hila

Oslea

Înainte să încep să vă povestesc despre Oslea, aș dori să vă spun câteva lucruri despre mine .
Mă numesc  Gherghelah Mihail Adolf, mi se spune călătorul, dar lumea mă strigă Bobo. Vin din inima țării, acolo unde berea e bună și vremea rrrece. Mă dau pe snowboard de mulți ani și încă de la început am încercat să particip la orice fel de concurs, ori că era de freestyle, jib sau slalom. În acești ani am învățat multe chestii despre viață și nu numai, așa că vă propun câteva sfaturi despre cum să călătorești fără probleme:
-nu refuza niciodată o invitație!
-fii întotdeauna politicos!
-nu te opune necunoscutului!
-ține-ți mintea deschisă și acumulează experiențe!
-nu-ți lăsa bagajele nesupravegheate!
-încearcă să ai o listă cu toate lucrurile de care ai nevoie în excursii, se întâmplă oricui să își uite tot timpul câte ceva!
- nu sta niciodată mai mult decât ești bine venit.
- nu fi niciodată invidios dacă cineva o duce mai bine decât tine, ori se dă ma bine decât tine.
-dacă vine un băimărean la tine cu o sticlă în mână, nu-l refuza, pune gura pe sticlă prefăte că iei un gât, apoi spune: uhhh ce bună eee, mulțam frumos .
Lista poate continua dar cam asta cred eu că e mai important. Ah, una mai poate intra! O știam demult dar o tot văd pe internet: o zi cu ceață pe munte tot e mai bună decât o zi bună la birou.

Și acum back to Oslea. Eu cu Hila aveam planul făcut de mult timp pentru Oslea, așa că venisem înainte cu câteva zile la Cristian, la "regat", acolo unde îmi place mie cel mai mult. După 2 zile de încălzire pe biciclete, ne-am gândit să mergem mai repede spre Oslea, să vedem cum e situația pe acolo.
După ce ne-am trezit de "dimineață", ca la 16 ani în vacanța de vară, cu niște muzică și cu glume în program, dans prin bucătărie, lecții de percuție, am reușit să ne urnim să facem bagajul. Cu toate că suntem mult pe drumuri, nu înseamnă că ne și facem bagajul într-un timp record. Mai ales când știi că ai de strâns "explozii" și împachetat multe efecte: de la ceara pentru snowboard până la cd-uri audio și transceivere în caz de avalanșă .
Ca să fim băieți de treabă am spălat mașina, iar între timp au apărut Jaffar și Bando. Pe un bacșis modest m-am oferit să îi spăl și mașina lui Jaffar dar i-am făcut în schimb un duș scoțian clientului, asta după ce mi-a sărit capul furtunului. Dușul a fost pe mocca.
Plecați la drum pe austostrăzile Romaniei, cu ambuteiaje, claxoane și toate cele, noi ne vedeam de drumul nostru cu muzica din copilărie gen Cypresshill , Bob Marley și altele. După Uricani a sărit playlist-ul direct la the Ministry.

Ajunși în cheile Buții, am salutat lumea și ne-am pus direct la masă. Comanda clasică: o pizza simplă și un "suc" nastro azzuro. Am primit: o pizza complicată la preț de două.
Cu burtica plină am dezvoltat o inițiativă de întreceri, invitând lumea la sărituri în lungime și urcat pe o rampă din lemn. La rampă am avut concurență mare, Hila a fost aproape să mă învingă, vă dau doar scorurile finale:
Fuga  50 metri: Bobo vs. Laurențiu(redbull) 1-0
Săritură în lungime: Bobo vs. restul lumii 1-0
Urcat pe rampă: Bobo vs. Hila 1-1

După ce ne-am consumat energia, ne-am dus la somn.
Vineri - de data asta de-adevaratelea de dimineață - am luat micul dejun după care am pornit spre Oslea să vedem care era situația pe zonă. În condițiile în care, la cheile Buții ninsese ceva, aveam speranțe să găsim sus măcar un 20 de țenti fresh.
În scurt timp am dat și de oamenii noștrii, care deja ne așteptau cu muzica de încălzire din mașina lui Sebicu din Deva - care m-a surprins plăcut să îl văd și la snowboard - am pornit bigrada la deal, adică: eu, Hila, Jaffar, Calin,  Bando, Bogdan ,Ruben, Alex Deva, Sebicu, Sebi mare,Tudor .
Cu lopata lui Jaffar în dotare și o ninsoare ca în '96, ne-am oprit pentru o "colorată" cu aifonul lui Bogdan.
Sub un arbore mai mare am făcut un popas să bem niște apă și să ne regrupăm, apoi am luat-o din loc în speranța că o sa fie mai mare zăpada mai la deal, să putem construi și noi ceva interesant.
Drumul nu era deloc ușor iar zapada destul de grea, treceam peste pâraie tot la al doilea pas și tot urcând nu găseam nimic interesant. Ba nu era destula zăpadă, ba nu aveam cum să prindem viteză, așa că am hotărât să deviăm de la drumul inițial și am facut brusc stânga.

Cu chiu, cu vai am găsit un buștean destul de mic, unde măcar aveam loc de viteză și loc de aterizat peste el. Omu' cu lopata eram eu, așa că m-am apucat să ii fac o intrare la buștean, pentru a putea sări peste el. Zis și făcut! Nici nu l-am terminat calumea, că l-a și testat Călinuț.
A dat drop dar și-a dat seama că nu are destulă viteză, a tras bine picioarele la piept să nu atingă bușteanul, apoi mi-a ascultat sfatul inițial și a urcat mai sus. De data asta viteza a fost perfectă, a sărit cu un shiffty peste butușten și ne-a surprins cum a reușit să stea în aer adunat și nemișcat. Chiar daca set-up ul nu a fost cine știe ce, reacția lui a fost ce trebuie: "uahhh ce fain aruncăă!"
Tibi, cu toate efectele împraștiate în jurul kickerului și cu aparatul în mână a imortalizat săriturile, apoi am decis și eu cu Alex să ne dăm. Alex a dat un method eu un mute, după care a facut și Alex un mute grab.
Am uitat să menționez că după ce aterizam trebuia să frânăm în câtiva metri pentru că urma o pădure cu multe surprize sub zapadă.




După ce am măcelarit toata zăpada de pe aterizare am decis să mergem să mai căutăm ceva loc de construit. Și de data aceasta am ales tot eu locul, în schimb aici era mult de muncă ca să iasă cum imi doream. Am așteptat să ajungă și restul crew-ului, să le pot cere părerea. Au strâmbat ei un pic din nas, dar altă variantă nu prea mai era. Era un fel de road gap apoi o aterizare mai flat cu o droaie de capcane sub zapadă.
Lui Calinuț nu prea i-a placut, însa dupa vreo 5 minute de dat la lopată am zis să nu-l pierd pe om și am băgat o fisă doar ca să ii fac poftă și să ii arăt că nu e așa de rea aterizarea. Am sărit și motivația a venit instant, așa că am continuat lucrul la lopată. După ce eu am obosit, lopata a trecut și pe la Sebicu și Alex Deva, care s-au plictisit repede și au decis ca e destul de mare și arată ok. Eu aveam în minte un kicker mai lat, mai mare și tăiat perfect. Fiecare am dat câte o încercare-două, măcar să rămânem cu o amintire sub formă de poză, dacă tot ne-am ostenit.



"Droppin' in!"- răsună de mai sus. Jaffar venea freeride style așa pompat, apoi a făcut un viraj stânga și a urcat pe un copac, după care s-a agățat cu mâinile și a dat un 180. Jaffy style! Surpriză maximă, la fel ca anul trecut, când ne-a surprins cu un sw 180 to press.
A treia fisă mi-a picat la "copacul lui Jaffar", unde am meșterit după bunul meu plac o treabă faină, pe încercatea.
În cele din urmă am luat-o la vale cu o motivație sub limită. Apă nu mai aveam, se făcuse ora 4 și ceva, deci drumurile duceau mai degrabă spre cazare. O zi destul de reușită! Voie bună ca la munte și cel mai probabil ultima ninsoare cu fulgi oversized din sezonul acesta.


Ajunsi la cazare, ritualul standard: hainele la uscat + mâncare la stomac + moleșală. Înainte să întunece, ne-am făcut utili pentru intro-ul lui Prepeliță. Restul serii am reușit să nu mănânc prostii sau să beau bere pentru că imi doream să scot un timp acceptabil în concurs.

După un somn cum se cade, un mic dejun bogat, niște banane și o apă, m-am înscris la start cu numărul norocos 13!  Încălzirea am făcut-o cu genoflexiuni și un pic de alergare, apoi m-am plimbat puțin cu rucsacul în spate, să se așeze bine lucrurile și să nu mă jeneze la spate. mi-am mai lipit pantalonii de ski cu duct tape de bocancii de munte (de la Tibi) ca să nu se frece de pantaloni când pășesc și să nu imi intre zăpadă la șosete.
Inventar bagaj: boots de snowboard, două perechi de ochelari, două perechi de mănuși, niște ciocolată, o banană, o sticlă de jumatate de litru de apă, un tricou , o bluză, o caciulă. Tranciverul era deja pus pe mine, geaca agățată impreună cu snowboardul și casca de ghiozdan.

3,2,1 START! Am pornit urcarea cu gândul să mai prind zapada curată și să imi pot alege ușor liniile de coborâre.
Am încercat în prima porțiune să alerg în așa fel încât să nu obosesc pe porțiunea cu pădure, pentru că pe flat se câștigă timp bun. În același timp trebuie să îți menții din energie pentru partea abruptă!
Pe drum m-am întalnit cu Vlad de la "ceva de vis", care mi-a dat un go pro să zic câteva vorbe. Începusem să transpir calumea, nu era de bine dacă sus prindeam vânt rece, așa că am lăsat-o mai moale. Am ajuns într-o porțiune unde era ușor la vale, acolo m-am folosit de bețe și cu o mână am ridicat ușor rucsacul să pot să alerg macar 50 de metri. Acolo se recupera timp prețios.
Ajuns sus la stână, am încercat aceeași schemă, deși îmi era frică să nu obosesc prea tare înainte de partea cea mai grea: abruptul.
Cred ca mi-am menținut un tempo destul de bun. Mă mai uitam din când în când la ceas, după stână făcusem doar 40 și ceva de minute și speram deja că anul acesta voi scoate sub o oră.
De la stână nu prea se vedea vârful, vroiam doar să mă uit la munte ca să-mi pot alege linia.
Nu m-am mai uitat în sus, am hotărât să nu știu cât mai e până sus, ca să imi pot menține tempo-ul.
Deja începeam să ajung alți concurenți din urmă. I-am ocolit chiar dacă mă afundam în zăpadă mai mare. Apă beam fără să mă opresc. Începuse să fie și mai abrupt simțeam gheața de sub zăpadă, noroc cu bețele, care m-au ajutat destul de mult pe porțiunea aceea.
Începusem să ii aud pe cei de sus. Mă susțineau cu țipete și cu un clopot. Chiar mi-au ridicat moralul după ce inițial aș fi vrut să mă odihnesc un pic, știind că mai sunt doar câțiva metri.
În vârf mi-au zis că am ajuns la ora 10:33, eu știind că am plecat la 09:26, pentru că se pleca din 2 în 2 minute. Totuși se pare că am pornit la 09.25.
Nu am fost foarte mulțumit de timpul meu de urcare, în fiecare an spun că pot mai bine.

Ajuns în vârf, m-am echipat și așteptam să se împrăștie ceața, să pot coborî pintre primii.
Dar vremea în loc să se îmbunătășească, mai urâtă devenea. Ne tot înmulțeam, râdeam, am băut un ceai, o atenție, am gustat niște somon afumat de la Paul. M-am și întins pe snowboard și am închis ochii vreo 10 minute cu gândul că ma trezesc și e senin. În schimb m-a trezit un domn și m-a întrebat: "tinere nu ti-e frig, că stai de ceva vreme în poziția asta?" - eu i-am răspuns: "sunt din CIUC" și a început să râdă.

În cele din urmă s-a anunțat oficial că se anulează coborârea.
Am pornit cu Hila, Bando, Calinuț și Paul să coborâm pe fața de concurs, știind că mai jos sunt niște dropuri unde am putea face ceva fotografii .
Încă din primii metri abea mă țineam pe snowboard. Zăpada era grea, deasupra și dedesubt se simțea un strat destul de urât de geață și ici colo niște rechini mai răi ca în jaws 3.
Cu grijă și sub îndrumarea salvamontiștilor am ajuns la stânca noastră unde am decis că era prea riscant să întreprindem vreo schemă.
La vale era tot mai puțină zăpadă. Ajunși în pădure, unde erau mai multe frunze decât zăpadă, ne-am dat snowboardurile jos tocmai să nu facem ca Bando care și-a "aranjat" skiurile de abea scoase din țiplă. Ceva mai jos ne-am întalnit cu prietenul nostru Dino din Maramu care ne-a servit cu.. știți voi ce.
La poarta redbull am fost aplaudat și aclamat de oameni, așa că am dat din mâini ca și cum aș fi câștigat ceva.
Multă lume, muzică și voie bună. Am dansat, ne-am delectat cu tatratea, primind din când în când "o pereche de aripi", așa cum spuneau fetele de la redbull.

Apoi cazare, schimbare și direct la petrecere. De aici nu cred că mai e cazul să mă pronunț, pentru că ce se întamplă la Oslea la petrecere - rămâne tot pe acolo.
Chiar daca din motive de vreme a trebuit să se anuleze concursul, s-au premiat locurile de urcare. De la 1 la 5 la snowboard amestecați pro cu amatori și la ski la fel. În plus s-au mai premiat câțiva oameni, veteranii care vin aproape în fiecare an la Oslea. A fost un weekend reușit.
La anu' și la mai multă zăpadă!
RESPECT Laurentiu & Mihai, sponsorilor, Jaffar & judge crew , salvamont Uricani si tututror oamenilor implicati. Ne vedem in 2017!


Mai multe imagini de la Oslea HiRide AICI

________________________
hila.ro (C)copyright 2016 Tibi Hila
tags: hila tibi photography portfolio| hila.ro action sport photography (c) tiberiu hila